|
16/02/2008
Experto
|
" M-am gindit de cind m-am intors de la Bucuresti, la multe lucruri, mai precis la ceea ce am vorbit cu tine saptamina asta. Mi-am dat seama de cit sint de egoista cerindu-ti sa lasi tot al tau acolo si sa vii sa traiesti aici , cu mine. Dorinta asta este pentru ca sint indragostita de tine si imi doresc sa fiu linga tine. Dar e clar ca viata nu e facuta doar din emotii si asta tu poti controla mai bine decit mine. Eu... sint pasiune pura, pasiunea exista in singele meu, in cultura mea. Asa sint cei din Brazilia. Voi, cei din Europa de Est aveti alt fel de a simti si de a va exprima emotiile, mult mai bine pentru voi, desigur. Rationamentul e necesar. Si acum , folosind particica mea de rationament ... imi dau seama ca tu nu trebuie sa lasi tara ta, familia ta, casa ta pentru ati cistiga viata afara, mai ales ca ai stat deja aici si nu esti de acord cu obiceiurile si cultura spaniola. Cunosti foarte putin Spania, dar ai deja o idee preconceputa , lucru ce nu favorizeaza pe nimeni ce doreste sa emigreze. Sincer, nu te duce nicaieri daca te vei simti un sclav. Unu emigreaza cu convingerea, cu dorinta de a gasi ceva mai bun pentru el, material sau cultural. Asta a fost impulsul care m-a facut sa las totul in tara mea si sa vin in Spania. Cind am ajuns aici, toata lumea era a mea, nu aveam teama de nimic, eram nerabdatoare sa incep o viata noua , plina de oportunitati. Inceputurile nu au fost usoare, dar am perseverat si aici sint de 8 ani. Nu ma pot plinge, am invatat multe lucruri. Pe o parte am cistigat, pe alta am pierdut, dar bilantul general e pozitiv. De multe ori m-am simtit fara putere (ca acum), m-am simtit trista, singura... dar am continuat sa lupt si putinul pe care il am azi il datorez Spaniei. Azi sint totalmente integrata. Fara indoiala , nu iubesc aceasta tara, sint multe lucruri aici care nu imi plac, dar am invatat sa traiesc cu asta. Gindesc ca baza pentru a putea continua aceasta lupta esta integrarea. Si stiind cum gindesti tu , iti spun sa nu vii. Nu ai nevoie! Deja nu mai e vorba de mine..., e vorba de tine, e foarte probabil sa nu te adaptezi aici... tinind cont ca putinul pe care il cunosti nu ti-a placut...un motiv in plus! Cu tine aici, de o forma sau de alta, m-as simti responsabila. M-ar bucura foarte mult succesele tale, dar m-as simti neputincioasa vazind ca sperantele tale nu se implinesc. Ramii acolo, ai de munca, ai sperante, familie , prieteni... Aici ai duce dorul la toate astea si nu stiu daca as putea elimina aceste necesitati... , caci viata in comun ne-ar aduce alte preocupari... nu am trai o poveste de dragoste constanta... imi pare rau , dragul meu, dar nu te vad pregatit pentru ati asuma responsabilitati mai mari decit poti duce. Nu vreau sa te mai vad preocupat, nestiind ce sa faci. Tu esti un baiat prea tinar pentru ati asuma atitea responsabilitati. In mod egoist iti cer sa vii...., dar este pentru faptul ca ma simt foarte singura, ca sint indragostita de tine, te doresc , dar nu e drept fata de tine. Eu nu am sa vin sa traiesc in Bucuresti, ar fi un haos pentru dragostea noastra.... , eu nu vorbesc limba ta, apoi Bucurestiul nu ma atrage ca sa traiesc acolo... Ce as face eu acolo? Sint o fata care s-a descurcat pe propriile-i forte; m-as simti un parazit. Apoi tu nu ai putea sa imi indeplinesti toate dorintele, toate capriciile, nu ti-ai putea permite un apartament ca cel in care traiesc aici. Nu iti cer nimic, doar vreau sa lamuresc bine lucrurile... Aici am un nivel de viata ce l-am cistigat si vreau sa il pastrez. Nu zic ca ceea ce ai gindit pentru noi nu e binevenit, dar...a trai fara bani,nu e usor, ..... fie unde-o fi. Acum tu stii ca eu trebuie sa-mi refac viata, tu stii ca nu sint bine. Vreau sa realizez anumite proiecte... trebuie sa o fac. Dar ceea ce se intimpla este faptul ca relatia noastra ma absoarbe, sufar prea mult pentru ca nu te am aproape..., trebuie sa ma gindesc la alte lucruri, trebuie sa folosesc ratiunea. Eu te iubesc la nebunie, dar lucrurile nu merg bine, cel putin pentru mine, nu pot sa continui asa, depinzind de un viitor incert. De prima data cind ai plecat am murit de durere...acum sint la fel. Nu fac altceva decit sa ma gindesc la tine si sa pling...si asta ma debiliteaza. Sa te cunosc a fost ceva minunat... privesc mereu fotografiile noastre de cind erai aici... ma intreb de ce ai plecat. Erai aici... eram fericiti! Am fi putut merge inainte, eu atunci eram bine, totul era bine. Si de fiecare data cind vii si apoi pleci, mor de durere. Si acum, de cind m-am intors de la Bucuresti, ma simt rau, foarte rau. Ma simt singura, pierduta... Si ma gindesc ca toate astea inseamna prea mult pentru tine... , cine stie , poate ti-ar fi mai bine cu o fata mai tinara , care sa nu aiba atitea nevoi si preocupari, sa nu aibe ciini...
Tu esti special pentru mine... am sa te iubesc mereu! Dar trebuie sa nu mai suferim... si sa mergem inainte."
|